Romania dupa 10 ani in Uniunea Europeana: paradigma crestere vs. dezvoltare

Economia Romaniei s-a confruntat cu o serie de transformari structurale in perioada post-decembrista, cu impact asupra dinamicii PIB potential (un indicator abstract, dar fundamental, intens utilizat pentru a identifica pozitia unei economii pe ciclu, precum si procesul de convergenta economica al economiilor emergente spre nivelul din statele dezvoltate).

Se mentioneaza in acest context:

In primul deceniu ca tara membra a Uniunii Europene economia Romaniei s-a confruntat cu forte contradictorii: beneficiile procesului de integrare economica in blocul comunitar vs. valurile crizei macro-financiare globale.

Din analiza dinamicii PIB potential pe parcursul ultimelor doua decenii se pot desprinde urmatoarele concluzii:

Dinamica PIB potential a atins un nivel maxim istoric de 6.9% an/an in 2007, anul aderarii la Uniunea Europeana, o evolutie determinata de contributia factorului capital (7.1 puncte procentuale), care a anulat contributia negativa a componentelor munca si productivitatea totala a factorilor.

Cu toate acestea, dinamica anuala a PIB potential s-a deteriorat semnificativ in 2009 si 2010, spre un nivel estimat la doar 1%, sub influenta iesirilor masive de capital, in contextul incidentei primului val de criza, care a surprins economia intr-o faza de supra-incalzire.

Din 2011 ritmul anual al PIB potential a initiat o tendinta ascendenta, atingand un nivel de 3.5% in 2015 (cel mai ridicat din 2008), cu o contributie relativ echilibrata a factorilor de productie: capital (1.7 puncte procentuale), munca (0.9 puncte procentuale) si productivitatea totala a factorilor de productie (0.9 puncte procentuale).

Practic, 2015 a fost un an economic de referinta pentru Romania, din perspectiva dinamicii PIB/PIB potential, dar si a echilibrului macro-financiar.

Trebuie insa mentionat faptul ca ameliorarea dinamicii PIB potential in ultimii ani nu a fost acompaniata de o evolutie similara a indicatorilor de dezvoltare economica, dupa cum se poate nota in al treilea grafic din dreapta: ponderea in PIB a investitiilor in educatie, cercetare & dezvoltare si indicele de dezvoltare umana s-au consolidat in zona minimelor de la inceputul anilor 2000.

Cu alte cuvinte, se poate spune ca Romania s-a confruntat in ultimii ani cu paradigma crestere vs. dezvoltare. Practic, primul deceniu de apartenenta la Uniunea Europeana a fost unul ratat din perspectiva dezvoltarii. Mai mult, economia a accelerat in ultimele trimestre, dar ritmul reformelor structurale a incetinit (desi acestea sunt mai usor de implementat intr-o conjunctura economica favorabila).

Totodata, par sa se intensifice riscurile din sfera stabilitatii financiare (masurile pro-ciclice, populiste). Altfel spus, exista riscul ca Romania sa repete erorile ciclului economic pre-criza, cu impact asupra procesului de convergenta economica europeana (dupa cum se poate nota in ultimul grafic din dreapta continuam pe ultima pozitie din UE ca PIB/locuitor).

Reformele structurale au fost subliniate recent si de Guvernatorul BNR la Conferinta de lansare in dezbatere publica a Proiectului “Romania competitiva: un proiect pentru o crestere economica sustenabila”: un mix echilibrat de politici economice; aplicarea Noii Guvernante Economice Europene (inclusiv a Strategiei Europa 2020) – responsabilitate fiscal-bugetara, investitii in cercetare & dezvoltare; dezvoltarea pietei de capital; cultivarea spiritului convergentei economice reale.