Antreprenor si artist in acelasi timp: Doru Dumitrescu #BTlovesTIMI

Doru experimenteaza si se joaca cu lemnul in feluri atat de diferite, incat ai zice ca exista o conexiune speciala intre ei doi.

E un exemplu de artist care se dedica 100% artei sale - pana la urma, numai asa poti fauri asemenea minunatii. Este unul dintre business-urile din Timisoara pe care le indragim, asa ca am vrut sa aflam mai multe despre Doru si sculpturile lui.

Cum ai ajuns antreprenor? Care e povestea ta, Doru?

Asta imi aduce aminte de momentul cand am descoperit prima data conceptul de troc gen cateva figurine in schimbul unei masinute de fier sau mai tarziu o bicicleta contra unui sistem audio si tot felul de astfel de schimburi in functie de varsta si dorinte, iar in timp, tot acest concept s-a modificat si s-a repliat continuu transformandu-se in serviciu contra serviciu si produs contra cost.

Cred ca avem cu totii spirit de antreprenor, la urma urmei totul porneste de la instinctul de supravietuire, doar ca in functie de mai multi factori, unii dintre noi ajung sa valorifice ceea ce fac intr-un mod definit ca fiind antreprenorial. Afacerea a ajuns afacere din simplul fapt că ceea ce faceam atragea pozitiv atentia si fiind consecvent, cu timpul au sosit si solicitarile care, inmultindu-se, au adus cu ele trecerea de la P.F. la S.R.L.

 

Care au fost piedicile pe care le-ai intampinat pe parcurs?

Deocamdata piedicile au fost doar din punct de vedere tehnic, uneori solicitarile depasesc compatibilitatile tehnice asimilitate in timp, dar pentru ca sunt un spirit experimentalist ma inham si gasesc provocarea ca fiind folositoare fie ca reusesc sa duc la finalitate creatia solicitata fie ca oricum incercand ceva nou invat implicit ceva nou. Deci da, am avut si solicitari care mi-au depasit cunostintele si nu am reusit sa le duc la capat la acea vreme.

 

La ce lucrezi acum? Care e planul tau pentru anul acesta?

In afara comenzilor, ma documentez si experimentez tehnici de lucru japoneze, imi place foarte mult cultura meditativa japoneza, cum fiecare lucru facut sau creat este incarcat cu istorie, dedicare si disciplina. Planul este sa ies la "scena" cu creatii ce poarta amprenta experimentelor mentionate mai sus.  

 

Cum simti ca ai evoluat pana acum?

Mi-au crescut aripi, pot sa zbor. La un moment dat in perioada cand studiam sculptura in facultate, mi-am zis ca mi-ar placea sa ajung sa sculptez cu polizorul unghiular in aur, iar acum, in cazul anumitor modele de inele, fac acest lucru.

De ce ai ales sa lucrezi cu lemnul?

Ne-am ales reciproc, vorba aceea "Cine se aseamana se aduna". Iti alegi deci materialul in functie de ceea ce simti si gandesti si mai apoi acel material eventual iti va vorbi si va colabora. In fiece bucatica de lemn salasluieste o liniste calda si parca o poarta spre o alta dimensiune.

 

De ce Timisoara?

Da, putea fi Bucuresti ca doar acolo se strange crema, dar pentru mine agitatia ce o ofera acel oras este in dezacord cu vibratia necesara.

Puteam sa raman in Olanda ca doar imi aranjasem un traseu artistic satisfacator si promitator, dar se pare ca nu am simtit sa o fac pana la capat. Mai erau pe lista Brasov, Cluj si Sibiu, dar iata ca tot locul de bastina a ramas sa fie.   

 

Iti mai aduci aminte primul produs pe care l-ai realizat?

Da, au fost niste insigne din lemn facute cu prima micro freza pe care am primit-o cadou de la Vincent, un neamt pe care l-am cunoscut cand am fost in vizita la un coleg ce studia cu Erasmus in Olanda, in anul 2007.  

 

Ce te inspira?

Istoria, mitologia, viata animala, in special cea vegetala, formele imaginate in nori, noroi, stanci, texturile... formele arhitecturale si cele sculpturale intalnite in natura, infinitul.

 

Ai un sfat pentru cei care vor sa devina antreprenori?

Viseaza practic! 

Descopera mai multe despre Doru aici.