Andreea Bugnar: Banking prin ochi de alpinist

Atunci cand crezi ca nu mai poti, mai poti putin – o lectie cat un munte, pe care Andreea Bugnar a reusit sa o transfere in fiecare particica din viata sa personala si profesionala. Cand e unul dintre #OameniidelaBanca, isi pune in joc determinarea pentru a-i ajuta pe clienti sa fie multumiti. Cand se afla in timpul liber, determinarea ramane ferma pe pozitie – doar obiectivul se muta pe varf de munte. Hai sa aflam impreuna povestea Andreei!

Initial, Andreea si-a dorit sa devina educatoare, caci iubeste sa se afle in prezenta copiilor. Apoi, gandul sau s-a indreptat spre job-ul de ghid turistic, data fiind pasiunea sa pentru calatorii si aventura. Insa, din anul 2007, si-a inceput povestea in banking si, cu aceasta ocazie, a descoperit numitorul comun din toate aspiratiile pe care le-a avut pana in acel moment: oamenii. 

„Mi-am dorit sa lucrez in banca inca din timpul facultatii. Treceam pe langa Banca Transilvania si imi ziceam ca imi doresc sa ajung si eu acolo, sa fiu parte din intreaga actiune. Si uite ca am ajuns. Imi place sa lucrez cu oamenii. De fiecare data cand cineva imi zice ca «Am mai fost la dumneavoastra si m-ati ajutat» am o mare satisfactie. Ma bucur ca am ajuns in BT, o banca puternica, cu multe oportunitati.”

De ce banking? Pentru ca a descoperit ca aici poate avea stabilitatea pe care o cauta in cariera sa. De ce Banca Transilvania? Pentru ca aici, conceptul de #HumanBanking s-a potrivit manusa cu viziunea sa. Postul in Banca Transilvania nu a fost prima sa experienta cu domeniul bancar. Inainte, a mai lucrat la alte doua banci. In momentul in care ne-am apucat sa depanam amintiri, Andreea a mentionat unul dintre momentele care au ramas aproape de sufletul sau in toti acesti ani de banking:

„M-a impresionat mult o clienta care, indiferent de banca in care ajungeam, venea si dansa dupa mine. Ne intalneam intamplator si ea imi spunea «Aaa, ati ajuns si la BT. Numai bine, ca am cont si aici». E o amintire speciala, care a ramas cu mine de-a lungul timpului si mi-a dat increderea ca se pot crea conexiuni intre oameni chiar si printr-un astfel de context. Ma atasez foarte usor de oameni si consider ca omul sfinteste locul”.

Cand nu e la banca, pe Andreea o gasim pe munte. Iubeste fiecare poteca, fiecare traseu care o aduce mai aproape de varf. Drumetiile montane sunt preferatele ei, asa ca, ori de cate ori porneste in calatorie, nu are nevoie de un hotel de 5 stele pentru a-si face excursia mai frumoasa – varful muntelui este hotelul sau si acolo se poate bucura din plin de toate stelele!

„Aproape in fiecare weekend sunt pe munte. Am descoperit spontan hobby-ul asta, alaturi de sotul meu. Nu este chiar simplu, dar satisfactia pe care o ai atunci cand ajungi sus e definitia evadarii intr-un loc magic pentru mine. Nu stiu cum arata raiul, dar eu asa ma simt in varf de munte.”

Asa cum si-a descoperit pasiunea pentru munte, asa isi si continua drumetiile: intr-un mod spontan. Nu planifica traseul inainte – important este sa fie acolo, sa faca parte din natura, sa se deconecteze si sa se incarce cu energie, indiferent de anotimp. Pana in prezent, a parcurs cam toti Carpatii din Romania, insa cel mai mult a impresionat-o taramul fermecat cu ochi albastri: Retezat.

Draga Andreea, speram ca fiecare zi petrecuta in echipa noastra sa iti aduca satisfactia pe care varful de munte ti-o ofera. Suntem mandri sa te numim unul dintre #OameniidelaBanca! 💛

BT Extra – intrebari extra pentru #OameniidelaBanca!

Care e cea mai importanta regula pe care o aplici si in banking, dar si pe munte?

„Prima regula ar fi: nu te abate niciodata de la traseu. Apoi, o alta regula care se aplica in ambele contexte este legata de relationare. Asa cum in banking comunicarea este foarte importanta, fie cu clientul, fie cu echipa, si pe munte e bine sa fii insotit de cineva atunci cand pornesti la drum.”

Daca ar fi sa primesti un premiu, pentru ce anume crezi ca l-ai primi?

„Daca ar fi sa ma gandesc la job, probabil l-as primi pentru modul in care ma ocup de clienti. Am rabdare, sunt empatica si ma pun de multe ori in situatia lor. Pana la urma, important este ca ei sa plece multumiti de la banca. Pe plan personal, acum, in ultimul concediu am realizat 100 km pe jos, pe Via Transilvanica, supranumit si Drumul care uneste. Traseul traverseaza Romania: incepe de la Putna si se termina la Drobeta Turnul Severin. Este un proiect mai nou, realizat de Tibi Useriu. Aici poti intalni oameni noi, locuri noi, e o experienta in adevaratul sens al cuvantului. Recomand tuturor sa o incerce!”

Daca ar fi sa ai o superputere, care ar fi aceea?

„Mi-ar placea sa pot sa vindec oamenii bolnavi, sa ii feresc de suferinta.”

Photo credit: Vlad Cupșa