Emilia Popa: Povestea din Valea Fericirii

Emilia a devenit unul dintre #OameniidelaBanca, in august 2011 si este in domeniul bancar din '93. Asadar, a mai lucrat si in cateva banci mai mici inainte, insa Banca Transilvania parea cel mai potrivit loc pentru ea: „Mi-am dorit intotdeauna sa ajung intr-o banca mai mare, si nu oricare, ci Banca Transilvania. Fiind pe vanzari – am fost director de sucursala in alte banci – contactam clienti ca sa ii atrag si sa le ofer produsele bancilor respective si intampinam intotdeauna raspunsul: nu ma intereseaza, eu lucrez cu Banca Transilvania. Nu intelegeam de ce si cum! Imi doream foarte mult sa ajung aici.”

Dupa cum putem observa astazi, dorinta i-a fost implinita. Ne bucuram ca s-a intamplat acest lucru, mai ales pentru ca drumul Emiliei in banking era cat pe ce sa nu existe, in primul rand. Spunem acest lucru pentru ca Emilia a facut scoala de muzica, unde a studiat vioara si pian:

„Mi-a placut foarte mult, dar pe vremea respectiva nu prea aveai un viitor din asta, era foarte greu sa traiesti ca si artist. Imi mai placea matematica si, cumva, si muzica este un fel de aritmetica. Asa ca, am facut Facultatea de Stiinte Economice si asa am ajuns in domeniul bancar.”

Desi i-ar fi placut sa mai cante in timpul liber, Emilia ne spune ca fara studiu zilnic, este foarte greu sa stapanesti aceasta arta. Iti trebuie timp pentru invatat, iar timpul ei liber este destul de limitat in prezent. In schimb, a avut multe de invatat in banking, ca de exemplu cum sa lucreze cu oamenii:„Conteaza foarte mult ca echipa sa fie unita si eu cred ca suntem uniti. Iar clientii, bineinteles, am grija sa plece intotdeauna multumiti de la noi din agentie.”

Dupa ce clientii pleaca multumiti din agentie, este randul Emiliei sa se indrepte si ea catre casa si sa se bucure de seri odihnitoare si weekend-uri relaxante. Atunci cand este posibil, iubeste sa participe la meciurile echipei preferate de baschet: U Cluj. Este cea mai mare pasiune a ei: „Mie imi plac sporturile de echipa si imi place in special baschetul. De 30 de ani obisnuiesc sa ma duc la meciuri!”

In rest, in zilele de sambata si duminica pleaca impreuna cu familia  la cabana ei de la Rasca.  „E o oaza de liniste, e pe Valea Fericirii – asa se cheama locul. Chiar pe langa cabana mea curge un parau. E superb, e foarte frumos. Imi place sa fac drumetii prin padure, imi place natura si-mi face bine aerul curat.”

Cel mai tare o relaxeaza padurea de mesteceni de langa casa ei. Daca ar putea sa invete sa picteze – obiectiv pe care il adauga pe lista ei de „to do” – peisajul acesta ar fi unul perfect pentru inceput. Pana atunci, Emilia se multumeste sa admire padurea dimineata de pe micul ei pod din curte, in timp ce savureaza o cafea : „Acolo imi place sa-mi beau cafeaua vara, cand e frumos.”

Stand asa, are surpriza de a-si zari vecina de peste gard – caprioara: „Am fost asa de impresionati! L-am chemat si pe sotul meu sa vada si am stat nemiscati, sa nu se sperie. A stat un pic acolo si am vrut sa luam telefonul sa facem un filmulet, dar a simtit si a fugit. A disparut in padure.”

Draga noastra Emilia, noi credem ca aceasta caprioara va viziteaza destul de des, dar nu va prinde acasa – si suntem foarte bucurosi ca se intampla asa. Pentru ca in timpul acela esti cu noi, cu #OameniidelaBanca si lucram impreuna la lucruri frumoase pentru oameni frumosi. Multumim ca faci parte din familia BT!

Photo credit: Vlad Cupsa