Bogdan Pleșuvescu, BT: Mediul de afaceri are nevoie de specialiști în turnaround

Bogdan Pleșuvescu, Director General Adjunct BT, a participat la dezbaterea Restructurarea, măsură de prevenire a insolvenței, organizată de publicația Financial Intelligence (București, iunie 2025), ocazie cu care a făcut următoarele declarații în jurul ideilor conform cărora restructurarea unei companii nu se poate face cu aceeași echipă care a dus-o într-o situație de criză, iar mediul de afaceri are nevoie de specialiști în turnaround pentru a rezolva problemele unei companii înainte de a ajunge la insolvență: 

• În zona bancară, observăm că în foarte multe din situațiile de insolvență sau situațiile în care clienții apelează la insolvență, aceștia văd procedura exclusiv ca una în care se protejează de creditori, fie de o executare silită, fie de creditori care își cer drepturile înapoi. Nu este corect să fie promovate ca niște proceduri de protecție, ci pe baza măsurilor care se aplică în cadrul acestor proceduri, debitorul, fie că e persoană juridică, fie că e persoană fizică, să poată să fie reintrodus în circuitul economic din România.
  
  
• Este important pentru antreprenor să înțeleagă că măsurile care pot fi aplicate prin planul de restructurare, prin planul de reorganizare sau prin acordul de restructurare să fie realiste, să aibă un fundament, și să fie negociate cu bună credință împreună cu toți creditorii. Implementarea acestui plan trebuie să fie făcută în așa fel încât să nu păcălească pe nimeni și compania să poată să fie reintrodusă în circuitul economic.
  
  
• Din perspectiva unei companii, știm că există o curbă a insolvenței. Cu cât curba apare mai târziu, cu atât riscul de insolvență este mai pronunțat. De exemplu, la o companie care nu are nici un fel de problemă, iar profitabilitatea este foarte bună, s-ar putea ca, la un moment dat, să apară o criză de strategie. Această criză de strategie în general este primordial văzută sau percepută de către managementul companiei, care încearcă să adreseze această problemă prin eforturi proprii și apelează foarte puțin la ajutor extern. În acest moment, riscul de insolvență este foarte mic. Dar, apoi, urmează o criză de profitabilitate în care se observă de cele mai multe ori pe bilanț că profitabilitatea companiei începe să scadă. Acest lucru este observat și de acționari. De cele mai multe ori se solicită ajutorul unei companii externe și aici cred eu că este momentul în care ar trebui acționat cu cea mai mare viteză în angajarea unor consultanți, astfel încât să nu se ajungă la o criză de cash-flow.
  
  
• În momentul în care profitabilitatea companiei sau profitabilitatea produselor companiei respective încep să scârțâie, este momentul să vină cineva din exterior. E o greșeală să credem că o restructurare se poate face cu aceeași echipă care a condus la probleme în activitate. Eu cred că este nevoie de un specialist în turnaround, care este diferit de practicianul în insolvență. Practicianul de turnaround are o cu totul și cu totul altă mentalitate, nu de a conduce compania spre o procedură reglementată, ci de a aplica cât mai devreme, în cadrul companiei, măsuri de restructurare, structurale, operaționale, măsuri de reechilibrare a situațiilor financiare, în așa fel încât pe termen scurt compania să beneficieze de un mic boost care să îi dea timpul necesar să facă schimbările pentru a se readapta situației și pentru a continua să performeze.
   
• Dacă lucrul acesta nu se întâmplă, intervine criza de cash-flow, care este constatată în primul rând de creditor și nu doar de creditorii bancari, dar în special de furnizori, pentru că societatea întârzie sau are deja probleme în a-și achita facturile sau în a servisa serviciul datoriei la bănci. Riscul de insolvență este deja foarte mare și aici, într-adevăr, compania trebuie să se adreseze de urgență unui practician de insolvență care îl poate sfătui care este procedura la care poate aplica în funcție de situația în care se află compania, în funcție de analiză – acord de restructurare sau concordat preventiv, procedură de insolvență, plan de reorganizare sau, de ce nu, direct faliment.
  
  
• E important să înțelegem că, în viața unei companii, antreprenorul trebuie să fie cel care este conștient că trebuie să apeleze la consultanță externă. Și trebuie să facă asta înainte de a-i ajunge cuțitul la os, când vrea să ceară protecția procedurii de insolvență. Trebuie să acționeze cu mult timp înainte și aici este rolul nostru, al băncilor sau al practicienilor să îndrume cât mai repede antreprenorii care apar pe listele de early warning signals.
  
  
• În momentul în care apar aceste semnale timpurii, antreprenorii trebuie să apeleze la ajutor de specialitate. Din nou punctez că este nevoie de altă echipă la conducerea companiei. Prima măsură care trebuie luată de către oricare antreprenor este de aducere în echipă unei persoane noi, specializată în turnaround, care are scop doar de a asigura acest turnaround, după care predă mandatul către cineva care să conducă la creșterea businessului.
  
  
• Referitor la aspectele macro, dacă ne uitam la cifrele la patru luni în ceea ce privește România, am observat, în special la companiile care sunt în portofoliile noastre, că din noiembrie au fost puse pe hold multe din proiectele investiționale, din cauza acestei perioade plină de incertitudine. Rezultele acestor întârzieri se vor vedea în timp. O investiție se derulează pe minim un an de zile, iar efectele ei se văd peste un an, un an și jumătate. Practic, exponențial, vom vedea efectele acestei perioade de hold probabil anul viitor.
  
  
• Avem niște oportunități în piață deosebit de mari, chiar dacă ne uităm la amenințările care vin dinspre Est. Este păcat să pierdem acest moment pe care l-am exploatat foarte bine în ultimii ani. Avem fondurile PNRR pe care nu știm să le atragem, dar trebuie să facem în așa fel încât să fim în stare să depunem și următoarea cerere de atragere, de justificare a fondurilor. Trebuie să atragem acele fonduri pentru că avem nevoie de ele ca de aer pentru zona de creștere a investițiilor.
  
  
• Ar trebui dezvoltată zona serviciilor, în special pe partea turistică. Oricine merge în drum spre Grecia vede cozi imense la graniță cu mașini de România care pleacă și consumă în alte țări, ceea ce nu e bine pentru România. Cred că ar trebui dezvoltate serviciile în zona turistică, nu numai la mare, dar și la munte.
  
  
• România are posibilități și o paletă foarte mare de oportunități, însă ne lipsește partea de prezentare, modul în care facem publicitate pentru serviciile noastre. În plus, ne confruntăm cu o suprareglementare, o supraintervenție a statului în modul de desfășurare a afacerilor. Nici în Marea Britanie, nici în Grecia nu sunt atât de multe restricții din perspectiva aceasta sau cel puțin turiștii nu le percep. Cred că va trebui să găsim un echilibru între mediul antreprenorial și autoritățile publice, în așa fel încât să contribuim la creșterea activității zonelor turistice din România.